Irina Coșescu a absolvit cursurile de programare pentru nevăzători AMAIS în 2020. La scurt timp s-a înscris la masterul de Informatică în limba germană din Brașov, după ce a obținut licența în Inginerie. Din august, când a început anul II de master, studiază la Oslo Metropolitan University, Norvegia, prin programul Erasmus. În parcursul său profesional beneficiază și de sprijinul unei burse de la Google.
În iulie 2022 va susține lucrarea de disertație în România și apoi se va întoarce în Norvegia pentru că din august va lucra pentru Microsoft Norvegia în rolul de Program Manager.
Am vorbit despre parcursul profesional al ultimilor doi ani, despre accesibilizarea găsită în Norvegia, despre sistemul de educație incluziv și provocările întâmpinate până la realizarea visului său: de a locui și lucra în Norvegia.
Când am întrebat-o dacă AMAIS prin cursurile de programare a contribuit în vreun fel la parcursul său profesional, „mi-au dat încredere să merg mai departe în acest domeniu”, ne-a zis Irina.
Accesibilizarea și designul incluziv, principii de bază
Ce ai făcut în ultimii doi ani de când nu am mai vorbit?
M-am înscris la masterul de Informatică în Brașov, e un master în limba germană, cu profesori atât din România, cât și din Germania. Acum sunt în anul II și din august, anul trecut, studiez în Oslo, Norvegia, prin programul Erasmus. Tot anul trecut, am primit o bursă de la Google.
Legat de viața din Norvegia, îmi place mult societatea de acolo, mă simt fain. Ei pun foarte mare accent pe accesibilitate și design incluziv în tot ce fac, inclusiv în timpul cursurilor. Am ales Norvegia pentru că am mai fost într-un program de voluntariat în trecut și mi-au plăcut mult oamenii, cultura, țara, totul.
Cum ai primit bursa de la Google?
Am aplicat personal, trebuie să fii student la Informatică sau alte domenii conexe pentru a fi eligibil. Pe lângă note bune, recomandări de la profesori și proiecte personale, trebuie să demonstrezi pasiune și leadership în domeniul tehnic. Au aplicat studenți din toată lumea, dar se pare că am fost una dintre persoanele care i-a convins.
Norvegia e una dintre cele mai accesibilizate țări. Cum e acolo, cum te face să te simți Oslo?
Este într-adevăr, dar are și ea provocările ei, nimic nu e perfect. Datorită legislației lucrurile trebuie făcute accesibile și conform principiilor designului incluziv. În momentul în care ei concep un produs, fie că e o aplicație, un obiect, sau fie că este un proiect în domeniul construcțiilor, al arhitecturii, trebuie să respecte aceste principii. În mare parte se respectă, dar, după cum am mai spus, nici acolo nu este totul perfect.
Și la școală văd diferența dintre profesorii de acolo și cei din România. Sunt mai obișnuiți cu studenți cu dizabilități și încearcă să faciliteze procesul de învățare pentru toată lumea.
Ce mai e diferit când vine vorba de sistemul lor de educație?
Apropo de faptul că este o țară în care se pune accent pe accesibilizare, site-ul e accesibil, platforma de e-learning e accesibilă, și în general, orice suport de curs e accesibil. În cazul în care întâmpin o problemă, le scriu un mail profilor și se rezolvă destul de repede.
Am un profesor care a predat anul acesta pentru prima dată și nu a mai avut studenți nevăzători, dar a avut o super deschidere față de mine. Când i-am spus că sunt nevăzătoare, a avut grijă ca orice suport de curs să fie accesibil, să am o persoană din partea universității care să mă asiste în procesul de învățare pentru ca în urma cursului să am același nivel al cunoștințelor ca toți ceilalți colegi, cerându-mi constant feedback. O altă chestie faină e că acolo vorbești cu profii la per tu, te adresezi cu numele mic, indiferent de nivelul lor profesional, așa îi simți mai apropiați.
Ce e diferit la cursuri?
În primul rând numărul cursurilor e mult mai redus. În Norvegia sunt 3 sau 4 materii pe semestru, ceea ce îți permite să aprofundezi o materie, în comparație cu sistemul din România unde sunt 6 sau 7 materii pe semestru și nu ai timp să studiezi în detaliu fiecare curs.
Dacă vorbim de conținutul cursurilor o să-ți dau un exemplu: plecând chiar de la denumirea unui curs, la noi în general se numește „Web design” sau „Web Development”, ceva de genul ăsta. La ei denumirea e „Inclusive Web Design”. Conținutul cursului e aproape același ca în România, plusul e că se mai predă încă o lecție în care se vorbește despre accesibilizare. În cazul acestui curs, accesibilitatea e una dintre cele mai importante criterii la notare. Dacă nu e accesibil (tr. site-ul), poate să fie cel mai frumos din lume că nu treci.
O altă diferență e că pun foarte mare accent pe inovare și pe lângă examen, sau testarea cunoștințelor, trebuie să livrezi și un raport cu ce ai învățat de-a lungul semestrului din cursul respectiv. Personal learning outcome îi zice. La majoritatea cursurilor a trebuit să scriu asta. Mi se pare foarte fain pentru că ai un moment de reflecție asupra cursurilor, poți trage linie și să recapitulezi ce ai învățat și, totodată, îi ajută pe profesori să analizeze procesul de educație. E o perspectivă diferită.
Oferă meditații gratuite la matematică altor nevăzători din comunitatea AMAIS
Știu că oferi meditații gratuite la matematică altor absolvenți de programare AMAIS care se pregătesc de facultate. De ce?
Așa este. Am ajutat, dar de vreo două săptămâni am luat o pauză, fiindcă ultimele săptămâni au fost foarte încărcate. Mi-a plăcut matematica foarte mult în școală, de aceea am mers în direcția de inginerie inițial. Nu am mai folosit matematica de liceu de peste 10 ani și acum îmi ia ceva timp să mi-o amintesc; mai întâi, trebuie să găsesc platforme accesibile pentru mine, să trec din nou prin materie, ca ulterior să pot da mai departe informația către băieți. Sper să găsesc din nou timpul necesar pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac.
Deși multă lume fuge de matematică, cred că modul în care este predată îi face pe mulți să se îndepărteze, fie că sunt tipici (persoane fără dizabilități reglementate) sau nu. Din punctul meu de vedere, este o materie foarte utilă care te ajută să ai o gândire structurată și, extrapolând, te ajută să ai o gândire limpede și o viață mai organizată.
Cum îi simți pe băieți? Ei vor da la facultăți de Informatică.
Cred că depinde foarte mult de cât de mult vor munci individual și de prioritățile pe care le vor avea. Au de recuperat destul de mult, chiar și noțiuni de bază, dar cu multă muncă pot ajunge la nivelul colegilor care sunt prieteni cu matematica. Adrian este foarte motivat și cred că o să se împrietenească repede cu ea. Marcel are BAC-ul în vară și nu știu cât timp și energie are acum pentru matematică.
Depinde de ei și de cât de adânc vor să intre în domeniul informaticii și, automat, în lumea matematicii. Dar sunt alte lucruri de care au nevoie, de exemplu engleza care mi se pare mai importantă decât matematica. De matematică ai nevoie să treci de etapa de facultate, poți lucra în programare și fără ea, dar de engleză nu ai cum să fugi când lucrezi.
Cursuri de programare AMAIS, bursieră Google, viitoare angajată Microsoft Norvegia
Ce planuri de viitor ai?
În iunie mă întorc în România, iar la sfârșitul lunii voi susține lucrarea de disertație. Săptămâna trecută, după un an în care am tot dat interviuri, am avut ultima rundă de interviuri cu Microsoft Norvegia și voi fi angajată din august în rolul de Program Manager. Deci, după susținerea lucrării de disertație mă întorc în Oslo.
Felicitări!
Mulțumesc! Am depus mult efort pentru ceea ce mi-am dorit. Cumva am încercat să calculez planurile dinainte. După cursul de programare aș fi putut să fac un internship, dar planul meu era altul: am zis că vreau în Norvegia și că vreau să mă înscriu la master. Uite, o altă diferență, e că acolo angajatorii pun mare accent pe diplome și pe note.
De ce crezi că o fi așa?
Au încredere în sistemul lor de educație și știu că ele (nr. notele) reflectă realitatea. Dacă cineva are o diplomă într-un anumit domeniu știu că se pot baza pe acea persoană că într-adevăr știe ce a studiat. La noi … (rade).
Când vine vorba de accesibilizare, ce ai găsit în Norvegia și crezi că e absolut necesar să fie și la noi?
Mă gândesc la sistemul de educație. Cea mai simplă chestie e, din punctul meu de vedere, ca site-urile să fie accesibile. Nu e mare lucru. Chiar nu e rocket science să faci un site accesibil.
Despre ce va fi lucrarea de disertație?
Semestrul trecut am lucrat cu un doctorand din Oslo care construiește un sistem de navigație pentru nevăzători bazat pe inteligență artificială.
Ce face mai precis?
Deocamdată e doar o aplicație pe telefon, urmează să aibă o extensie cu niște ochelari smart, o brățară smart. Încă e în faza de prototipare. În momentul ăsta, îți spune scenariul în care te afli – bucătărie, birou, ce obiect ai în față, calculează distanța până la el și zice în ce poziție e: față, stânga, dreapta. Diferența dintre ce face el și tot ce mai există, e că procesarea se face local, nu ai nevoie de cloud, nu ai nevoie de internet. Asta e o chestie foarte faină.
Eu am lucrat cu el (nr: dezvoltatorul) pentru că înțeleg ambele aspecte, și partea tehnică și partea de user experience că nah. (râde). De acolo, am început o comparație între diferite sisteme de navigație pentru nevăzători și voi face ceva în direcția asta. Ce face aplicația se aplică și în exterior și în interiorul casei și, în general, aplicațiile sunt gândite fie pentru exterior, fie pentru interior. Cele de interior, din câte cunosc eu, îți zic doar cam ce obiecte ai în jur, nu neapărat distanțele.
Lucrarea mea va fi din zona sistemelor de navigație pentru nevăzători. Încă nu i-am dat o formă finală. Ceea ce am făcut semestrul trecut cu doctorandul va fi inclus clar în lucrarea de disertație. Trebuie să mă aud cu profesorul îndrumător să vedem cum o extindem, îi dăm o formă finală și îi punem o fundiță.
Unde ești acum cu gândurile, îți imaginezi viitorul doar în afara țării?
Nu vreau să fiu așa de tranșantă și să zic că nu mai vin în România. Eu peste tot spun că sunt româncă și sunt mândră de asta. Avem și noi învățământ de calitate și oameni foarte valoroși în țară. Ceea ce mă face totuși să plec este atitudinea de aici. Preferăm să ne plângem, să criticăm, să dăm vina pe alții, să îi invidiem pe cei care au realizat ceva prin multă muncă, în loc să venim cu o gândire constructivă, să îi ajutăm și să îi apreciem pe cei de lângă noi și să învățăm de la cei care au reușit. Uităm să zâmbim, să fim recunoscători pentru ceea ce avem și uităm să spunem „Mulțumesc!”.
Ți-e dor de România?
În secunda asta sunt acasă (nr: Brașov), am o săptămână de vacanță. Mă bucur de oamenii frumoși din jur. Cred că asta îmi place și în Oslo, mi-am creat un cerc de prieteni și activități faine.
Activități dincolo de școală?
Da. De-a lungul anilor am făcut multe tipuri de dansuri și am căutat să fac neapărat și în Norvegia pentru că țin mult la sănătatea mea mintală și dansul îmi place cu adevărat. Când intru în sala de dans uit de tot. În decembrie trebuia să particip la campionatul regional de dans sportiv din Norvegia care, din păcate, s-a anulat cu 24 ore înainte. Ca parte feminină în dans e frumos că nu trebuie să conduc eu, deci nu trebuie să văd, ci să simt 100%. O altă activitate care mă relaxează e cântatul la chitară împreună cu prietenii din diferite colțuri ale lumii, împărtășindu-ne reciproc cultura de acasă.
A contribuit în vreun fel AMAIS la parcursul tău profesional?
Cursurile de programare m-au ajutat pentru că mi-au dat încredere să merg mai departe în acest domeniu, datorită sprijinului pe care l-am primit de la Ștefan (tr. Moisei) care mi-a fost mentor. Am avut curajul să mă înscriu direct la master. M-am aruncat cu capul înainte, am riscat, am zis să văd ce se întâmplă și s-a întâmplat bine.
Sursă foto: Irina Coșescu
Interviul a fost editat pentru acuratețe.
