Interviu în două părți cu Elena Constantin, de la Asociația Terapii pentru Dezvoltarea Potențialului Uman
Citește prima parte a articolului, despre activitățile asociației aici: Să fie bucurie la ATDPU! (I)
ATDPU este o organizație neguvernamentală înființată în anul 2021 de Elena Constantin și fiul ei cel mare, Vlad Nastasia-Constantin (25 ani), din dorința de a aduce împreună copii, tineri și adulți cu și fără dizabilități, părinți și bunici, prieteni și voluntari, pentru a promova conceptul de incluziune și pentru a crea căi optime de dezvoltare și atingere a potențialului maxim de către fiecare individ. Pe lângă Vlad, Elena și soțul ei, Robert Nastasia, îi mai au pe gemenii Eva și David – care are Sindromul Down.
Ei organizează activități sportive, drumeții pe munte și tabere de schi, de caiac și cu cortul, adaptate.
Elena: „Experiența taberelor e deschizătoare de drumuri către practicarea sportului. Poate nu vor continua să schieze acești tineri sau copii, dar poate părinții îi vor duce la alte sporturi și asta e la fel de bine. Anul acesta am luat cu noi un băiat de 16 ani, care nu a mai schiat până acum.”
Elena își dorește mult ca în fiecare an să aducă un copil sau un tânăr nou în taberele de schi, cineva care nu a schiat până atunci și care să urce pe schiuri alături de ceilalți. Un alt obiectiv al asociației ar fi să formeze grupuri de suport pentru părinți, în zona Ploieștiului, iar în timpul alocat activităților pentru părinți să existe și activități organizate în paralel pentru copiii lor, de terapie ocupațională sau sportive, pentru ca ei să se poată relaxa cu adevărat, fără a se gândi cui lasă copiii în grijă. Ar mai vrea să adauge tabere de înot și ateliere de viață independentă.
În plus, pe lângă activitățile practice, asociația ar vrea să desfășoare și ateliere de conștientizare și educație socială, pentru schimbarea mentalităților, pas cu pas. Ar vrea să reia ateliere de conștientizare a importanței incluziunii sociale a persoanelor cu dizabilități, activități desfășurate de Elena și Eva în 2022.
Pe lângă interviul luat Elenei, colega noastră, Ana Anghelescu (asistent comunicare) a adunat și câteva păreri de-ale participanților din proiecte, pentru a surprinde dinamica comunității formate, relațiile de susținere dintre ei, prieteniile, dar și câteva amintiri plăcute.
Ana: Cum a fost în ultima drumeție, la Cascada Urlătoarea, din noiembrie?
David (18 ani): „Mi-a plăcut mult să merg cu Victor. L-am ajutat să urce. Chiar sunt foarte mândru de el.”
Victor (9 ani): „David are cei mai mari mușchi! Așa vreau și eu să am.”
Ana: Cum sunt taberele și drumețiile pentru tine?
Tudor (15 ani): „Drumețiile au fost unele dintre cele mai frumoase clipe din anul trecut, nu datorită locațiilor, ci datorită persoanelor care au participat. Am învățat foarte multe de la copiii speciali, dar și de la cei mai mari și cu mai multă experiență în acest domeniu. Momentele mele preferate din acest proiect au fost cu siguranță orele petrecute în tren. Îmi este dor să „nu facem nimic” și să așteptăm ore întregi după trenuri care întârzie.”
Ana: Eva, ce speri tu că vor aduce activitățile din proiecte?
Eva (18 ani): „Am simțit mereu că învățăm unii de la ceilalți în activitățile noastre. Din dorința de a face bine și de a ajuta, ne-am făcut bine și nouă și am evoluat. Voluntarii pe care îi întâlnesc în acest context sunt viitori adulți care vor transforma integrarea persoanelor cu dizabilități într-o normalitate. Mă gândesc cu multă încredere că David o să trăiască într-o lume în care va avea șansa să se exprime, își va permite să facă greșeli și barierele sociale nu vor mai fi o provocare.”
Ana: Îmi spui câteva amintiri preferate?
Sofia (13 ani): „Într-o drumeție m-am dat rostogol pe zăpadă și în alta pe iarbă. În tabără, am fost la un punct de belvedere și am văzut munții acoperiți de ceață și de zăpadă.”
Ana: Cum este pentru părinți să existe activități sportive și drumeții incluzive?
Larisa (mama lui Victor și a lui Tudor, mai sus menționați; ei vin din Breaza la activități.): „Pentru noi, ATPU este a doua familie, care ne insuflă motivația de a merge înainte cu încredere, determinare și speranță. Ne-a învațat si ne învață în continuare că… limita este cerul! Ne-a purtat în lumea sportului de iarnă cel mai iubit, schiul, și ne-a arătat că se poate. Ne-a dus pe poteci de munte, prin păduri, dealuri și poieni, pe care nu am fi îndrăznit să călcăm singuri. ATDPU se traduce prin grija față de specialii beneficiari, dar și despre grija față de frații și surorile acestora, față de părinții acestora. În activități suntem toți prezenți. Așteptăm cu mare nerăbdare fiecare activitate, drumeție, tabără, pentru că sunt ceva neprețuit: se lipesc de suflet și rămân în sertarul potrivit. Este despre prietenie, râs pe săturate, dans, pictat, bălăceală, emoții de tot felul, săniuș, bătaie cu bulgări, învățare, siguranță, validare.”
Îi găsiți online aici: Facebook și Instagram.
Fotografiile aparțin lui Marius Lupu, Antoniei Groza și ATDPU.
