Interviu în două părți cu Elena Constantin, de la Asociația Terapii pentru Dezvoltarea Potențialului Uman
De cele mai multe ori, ajung către public poveștile ONG-urilor care au bugete să se promoveze. Ne dorim să ne uităm și la cei care aleg să rămână la o scară mai mică și își împart diferit resursele, dar care au activități interesante și, poate, diferite de ale noastre, deși au scop comun. Ne place să aflăm ce se întâmplă bun și frumos în comunitate și să dăm mai departe, pentru că orice proiect – mic sau mare – reprezintă un pas în demersul pentru construirea unei societăți echitabile pentru persoanele cu dizabilități și merită să fie cunoscut.
Tu în ce îți numeri verile? În zile însorite și în zile ploioase? În câte călătorii mergi? În câte prietenii legi?
Asociația Terapii pentru Dezvoltarea Potențialului Uman le numără în copii și adolescenți cu sau fără dizabilități intelectuale, bilete de tren, minute de întârziere ale trenurilor, drumeții, kilometri urcați, nopți în tabere cu cortul; în jocuri, glume, perechi de ghete tocite.
ATDPU este o organizație neguvernamentală înființată în anul 2021 de Elena Constantin și fiul ei cel mare, Vlad Nastasia-Constantin (25 ani), din dorința de a aduce împreună copii, tineri și adulți cu și fără dizabilități, părinți și bunici, prieteni și voluntari, pentru a promova conceptul de incluziune și pentru a crea căi optime de dezvoltare și atingere a potențialului maxim de către fiecare individ. Pe lângă Vlad, Elena și soțul ei, Robert Nastasia, îi mai au pe gemenii Eva și David – care are Sindromul Down.
Elena: „Contează oamenii, nu locațiile.”
Elenei și lui Robert le plac mult drumețiile și nu au vrut să se oprească când au devenit părinți. Din dorința de a oferi și altor copii și adolescenți cu Sindrom Down oportunități de socializare, au început să organizeze activități incluzive în natură, pe munte – drumeții „adaptate”, adică trasee ușoare, de dificultate mică spre medie, parcurse într-un ritm mai lent, cu pauze dese, la nevoie. Timpul de urcare se dublează aproape de fiecare dată față de o excursie în condiții normale, dar și distracția e dublă. Tinerii cântă (trap sau manele mai nou), spun glume, fac farse și joacă „Fazan” sau „Ce încape într-o valiză?”. Alteori, stau în liniște, pe iarbă sau pe bușteni, și împart gustări sau împletesc coronițe de flori. Excursioniștii își depășesc constant limitele și rezistă din ce în ce mai bine pe traseu. Unele drumeții duc către cascade, unde se urcă pe ziduri sau pe bolovani și stau de vorbă despre jocuri video sau cât de mare e plictiseala când nu există drumeții.
Elena: „Nu am un proiect preferat. Toate îmi sunt aproape de suflet, pentru că eu cred în ele. E ca și când m-ai întreba dacă am un copil preferat – ceea ce nu am. Îi iubesc pe toți la fel.”
Activitățile nu sunt educaționale, așa că ele se desfășoară în mare parte iarna și vara, când sunt vacanțele mai lungi. Cel mai recent proiect organizat a fost „Tabăra lui Vreau și Pot” – tabără incluzivă la munte cu cortul în august și la schi în decembrie, cu ateliere de gătit, lectură, arts&crafts, plimbări în natură și mișcare. „Mamele speciale fac sport” a fost un alt proiect foarte apreciat, din anul 2023, în care mamele copiilor cu dizabilități intelectuale au participat la sesiuni de fitness.
Elena: „Proiectele au apărut cumva dintr-o necesitate, pornind de la dorința ca David să fie înconjurat de adolescenți și tineri care înțeleg diversitatea și se bucură de ea sau măcar o acceptă. ”
Prima tabără de schi s-a întâmplat în 2019 și continuă de atunci cu câte 2-3 ediții pe sezon, inclusiv iarna aceasta, cu susținerea unor școli de schi care asigură monitori, administratori de pârtie care asigură echipamente, persoane fizice / juridice care au vrut să ajute. Așadar, o parte din activități au fost și sunt susținute de părinți, iar altele apar din sponsorizări. Pe lângă tabere cu cortul și de schi, în 2023, au organizat în 2022 și tabere de caiac.
Elena: „La proiecte participă preponderent adolescenți cu Sindromul Down, pentru că asta este zona mea de confort, dar am avut și tineri neurodivergenți. Toată lumea e binevenită. Pe munte e loc pentru toți.”
Sunt invitați în drumeții nu numai adolescenții înscriși de la început în proiect, ci și frații sau verișorii, prietenii sau colegii lor, care vor să își petreacă sâmbătele pe munte. În ultimele două drumeții ale proiectului „Cucerim munții, suntem de neoprit!” din vara anului 2024 au venit și persoane din comunitatea noastră: Daria, absolventă a Școlii CMU 3.0 și trainer în cadrul Școlii CMU 4.0, Antonia, fosta coordonatoare a programului Școala CMU, Marius, fotograf, Daniela și Cătălin, hipoacuzicii pe care i-am cunoscut în cadrul AMAISing Camp și Ana Anghelescu, colega noastră, asistent comunicare și bună prietenă cu David și Eva. Fiindcă toată lumea e binevenită pe munte și fiindcă așa învățăm să ne bucurăm de cât de diverși suntem.
Citește despre planuri de viitor și citate ale participanților în partea a doua a articolului: Să fie bucurie la ATDPU! (II)
Îi găsiți online aici: Facebook și Instagram.
Foto credits: Marius Lupu, ATDPU
