Problema cu care ne confruntăm și cum rezolvăm o parte din ea prin proiect
În România trăiesc peste 82.000 de persoane cu dizabilități de vedere (potrivit celor mai recente date ANPDPD). Multe dintre acestea ajung la (auto)izolare din cauza lipsei accesibilițății. Nevoia de expertiză în domeniu e reală. În prezent, nu există programe de adaptare dedicate persoanelor care își pierd vederea după vârsta de 18 ani, iar statul nu oferă sprijin real pentru tranziția către o viață independentă.
De 11 ani, la AMAIS, creștem autonomia persoanelor cu dizabilități de vedere și le susținem în drumul lor către o viață independentă prin sesiuni individuale de orientare, mobilitate și utilizare a tehnologiei asistive.
Colega noastră, dr. arh. Iris Popescu, a fost plecată în SUA timp de un an, ca parte a programului Fulbright Humphrey Fellowship la Massachusetts Institute of Technology. Un prim impact concret al acestei experiențe este facilitarea vizitei lui Nancy Parkin-Bashizi din Atlanta, Georgia, pentru echipa noastră, creând oportunitatea unui schimb direct de cunoștințe și practici. Această experiență ne-a ajutat să îmbunătățim Școala CMU, în special programele educaționale de mobilitate, orientare și utilizare a tehnologiei asistive pentru persoane cu dizabilități de vedere.
Nancy e specialist certificat de mobilitate și orientare (COMS) și terapeut certificat în reabilitare vizuală (CVRT) și învață persoanele cu dizabilități de vedere să se orienteze, să folosească bastonul alb și alte instrumente asistive, să deprindă abilități de viață independentă și autogospodărire și să se angajeze. Are 31 de ani de experiență în lucrul cu persoane cu dizabilități de vedere și oferă sprijin și training viitorilor specialiști. Astfel, timp de 2 săptămâni, Nancy a fost alături de noi în București și a ghidat întreaga echipă către dezvoltarea programului nostru de învățare.
Rezultatele colaborării
În urma acestei colaborări:
- Am învățat tehnici și practici noi în susținerea sesiunilor de orientare, mobilitate și utilizare a tehnologiei asistive;
- Am testat instrumente și tehnologii folosite de persoanele cu dizabilități de vedere și slab văzătoare în alte țări, dar și modalități de integrare în procesul nostru de învățare;
- Am aflat cum putem îmbunătăți instrumentele de evaluare a nivelului participanților și măsurare a progresului lor și cum putem crea un plan de lucru adaptat și realist;
- Am actualizat metodele de lucru, cu rolul de creștere a calității intervenției și structura de training pentru rețeaua națională de ghizi însoțitori și traineri pe care o dezvoltăm;
- Am explorat pașii necesari pentru crearea profesiei de trainer de mobilitate și utilizare a tehnologiei asistive, astfel încât să creștem capacitatea rețelei naționale de sprijin;
- Am aprofundat cum să consolidăm relația cu specialiști internaționali, pentru a avea acces constant la resurse și la mentori;
- Am aflat cum să fim atenți la detalii ce pot face diferența pe termen lung și cum să avem o imagine mai de ansamblu asupra nevoilor diverse ale beneficiarilor.
Vizita a fost parțial susținută prin proiectul „Orange Digital Center pentru persoane nevăzătoare – Școala de viață independentă prin utilizarea tehnologiei”, implementat de AMAIS cu sprijinul Fundației Orange. Prin această experiență de învățare în echipă, am alcătuit programul de învățare pentru dezvoltarea competențelor digitale pentru persoane nevăzătoare, fundamentat pe experiență internațională combinată cu experiența locală.
