Ne-am întors de la mare cu nisip în bagaj, păr decolorat de soare și căutând briza mării în fiecare adiere a orașului. Voluntarii, participanții și membrii echipei AMAIS își amintesc cu drag momentele petrecute împreună: plimbările pe faleză sub clar de lună, tumbele în apă și traseele provocatoare pe asfalt, glumele și conversațiile interminabile. Am explorat a doua cea mai îngustă stradă din România, am urcat peste 150 de trepte, ne-am bucurat de o reprezentație la Delfinariu și am cântat și dansat fără oprire. Fiecare zi a fost o nouă aventură, plină de râsete, încurajări și prietenii care s-au legat strâns.
Între 22 și 26 iulie, 12 participanți cu dizabilități și 12 voluntari au petrecut 4 nopți la mare, în Constanța. Alături de ei a fost și Phantom, câinele-ghid al lui Paul (participant, 25 de ani) și Otry, peștișorul Evei (voluntară, 17 ani). Tabăra a fost organizată în cadrul Clubului CMU, cu susținerea tuturor celor care au donat la Swimathon, The selfless selfish, Kearney și o microîntreprindere.
Cine sunt participanții?
Raluca este studentă la Facultatea de Limbi Străine engleză – germană. Adoră să țină melci în mână, să stea în mare, să strângă scoici. A descoperit că îi place să sară în apă și a purtat discuții interminabile despre cărți cu ceilalți oameni din grup.
Ionela s-a bucurat că a petrecut timp cu prieteni mai vechi și că și-a făcut alții noi. I-au plăcut jocurile din tabără și petrecerile la care a dansat pe hiturile anilor 2000.
Daniel este glumeț și poate imita vocile unor personaje, a lucrat la radio și se bucură de fiecare dată când poate merge cu bastonul independent, mai ales în compania unora mai experimentați, care îl pot învăța tehnici sau trucuri.
Ana a împlinit 21 de ani în timpul taberei. I-am urat „La mulți ani!” de 21 de ori pe parcursul zilei, am comandat tort și am făcut o mini petrecere atât la restaurant, cât și în foișorul vilei unde am fost cazați. E o fire organizată și iubește culoarea violet.
Ioana este sufletul petrecerii cu fiecare ocazie, un “fashion icon” și speră să aibă o carieră în teatru. Ea și Ana sunt cele mai bune prietene, iar tabăra a fost o ocazie perfectă pentru ele să își mărească grupul de prieteni.
Mario ne-a împărtășit informații despre mașinile care treceau pe lângă noi. Este direct, preferă să stea la bronzat și discuții pe cearceaf decât în apă și i se pare ciudat că există plante care cresc în nisip.
Elisabeta a fost „mămica” grupului, după cum s-a autocaracterizat. Dornică să îndrume și să aibă grijă de cei din jur, Eli – cum îi spun prietenii – are mereu o vorbă bună. Îi place să citească și ascultă aproape orice fel de muzică (mai puțin hard rock).
Paul cântă la chitară și din voce, face glume la care râzi în hohote și a aflat în tabără că poate să care foarte multe bagaje. Este stăpânul lui Phantom, câinele-ghid labrador negru, care ne-a uimit cu atenția, dar și cu trucurile lui.
Răzvan cântă la pian și chitară, preferă să meargă prin apă în loc să înoate și se bucură că și-a făcut noi prieteni, atât între participanți, cât și între voluntari. S-a convins în această tabără că își dorește un câine-ghid și și-a deschis cont pe platforma dedicată.
Roberta adoră să citească și a găsit în tabără ocazia perfectă de a se sfătui cu persoane cu deficiențe de vedere mai experimentate, ca să își comande un baston alb nou. Despărțirea în gară a fost atât de grea, încât a venit cu ideea să îi cheme pe Eli și pe Paul la ea și Răzvan acasă, să continue petrecerea cu suc, popcorn, chipsuri.
Cătălin este hipoacuzic și este un „gentle giant”. Zâmbește blând și este grijuliu, a stat mereu la marginea grupului în mare, pentru a-l supraveghea, apare mereu în cele mai potrivite momente pentru a întinde un braț, a căra o geantă sau a face o poză.
Daniela a așteptat nerăbdătoare vacanța la mare și ne-a învățat câteva cuvinte în limba semnelor române pe parcursul taberei. Are zâmbetul larg și ne-a transmis că i-a plăcut tot, mai puțin că s-a terminat.
AMAISing Start
Dis-de-dimineață, pe răcoare, grupul s-a strâns în Gara de Nord. Călătoria cu trenul a fost animată de muzică și dans pe culoar, glume, dar și câteva discuții despre dorințe de vacanță și planuri de îndeplinit în tabără. Un lucru a fost clar – toți au fost nerăbdători să ajungă pe plajă. Echipați cu baghete de înot, șepci, rogojine și prosoape, dați bine cu cremă de soare, au coborât o pantă abruptă, printre pietre și nămol, apoi au întins cearceafurile și au început jocurile de cunoaștere pentru coeziunea grupului. Curând, însă, n-au mai putut să ignore gălăgia care se auzea din mare și a intrat tot grupul la înot și jocuri cu mingea. Daniel, a venit pentru prima dată la mare și tot acum a intrat pentru prima dată în mare. „Poate n-o să îmi amintesc cum a fost, dar știu că m-am simțit liber.”
Seara, după ce s-a mai răcorit, au deschis oficial tabăra cu o mică petrecere: muzică și dans, cântece de chitară, jocuri de societate, ghicitori. După miezul nopții, obosiți, dar veseli, s-au retras în camere, nerăbdători să afle ce le rezervă următoarea zi.
Activități AMAISing
Prima dimineață petrecută la mare a început cu multă cafea și a continuat cu apă cu lămâie pentru toată lumea. A urmat o luptă în montarea fără succes a unui umbrar. Au rămas umbrelele, un cort mai mic pentru Phantom (Otry a rămas la cazare, în bolul lui decorat cu un pod, un craniu de dinozaur și o cană de Crăciun), umbra asigurată de standul de salvamar, șepci și multă cremă de soare.
După un scurt joc în care cineva spunea 3 propoziții, iar grupul trebuia să descopere minciuna, au trecut la ceva mai solicitant din punct de vedere fizic – „Tug of war”. Împărțiți în echipe, pe mal, aproape de apă, fiecare a tras cât de tare a putut de o funie. Finala s-a jucat între echipa condusă de Ana Costache (coordonatoarea programului Clubul CMU) și Antonia Groza (coordonatoarea programului Școala CMU), însă i-a luat valul atât de tare cu jocul, încât nu își amintesc exact cine a câștigat, iar turiștii de pe margine au urmărit oricum foarte încântați și au aplaudat frenetic la final, în timpul pozei de grup.
După-amiază, grupul a pornit în explorarea împrejurimilor, pentru a ajunge în centrul Constanței, în Piața Ovidiu și la Muzeul Național de Istorie și Arheologie. Pe tot parcursul taberei, s-au format perechi 1 la 1, astfel încât toți participanții să fie ghidați, pe rând, de fiecare voluntar. În drum, au luat-o pe Strada Vântului, a doua cea mai îngustă stradă din România. În dreptul ei începe un șanț de scurgere pluvială care străbate centrul – un reper foarte bun pentru cei ce se plimbă folosind bastonul alb. “Sunt tare mândră de mine că am reușit să merg de la cazare până în centru singură cu bastonul!”, a exclamat Roberta încântată, râzând de provocările pe care le-a întâmpinat pe traseu, depășite cu succes.
Au pornit înapoi pe altă rută, care s-a finalizat cu urcarea a peste 150 de trepte, câteva fețe îmbujorate și câteva suveniruri cumpărate de la o tarabă aflată undeva între treptele 80 și 100. „Faptul că am numărat treptele și stâlpișorii de pe stradă cu Ioana rămâne una dintre amintirile mele preferate.”, ne-a spus Erica (voluntară, 19 ani)
După cină, participanții au pornit din nou spre plajă, unde au admirat luna de un roșu atât de aprins, încât a putut fi zărită de câțiva participanți cu rest de vedere. Părea că iese direct din valuri. O parte din ei au făcut baie în mare, alții s-au plimbat pe faleză sau au rămas pe cearceaf, unde au ascultat sunetul mării. „Îmi voi aminti mereu cât de liniștită a fost marea în această noapte.”, a împărtășit Mihai Leoveanu (asistent accesibilitate).
Ziua de miercuri a început cu o vânătoare de comori. S-a punctat creativitatea și niciuna dintre perechi nu a dezamăgit. Eva și Ana-Maria au găsit un cioc de pescăruș pentru criteriul „un obiect ciudat”, în timp ce Ana (asistent comunicare, a.k.a „Ana mică”) și Mario au găsit o bomboană. Puncte bonus au primit Alina (voluntar, 20 de ani) și Raluca, pentru spiritul de ecologiste – au „curățat” plaja colectând: un deodorant gol pentru criteriul de miros, o lingură pentru obiect ciudat și o caserolă pentru a strânge obiectele. Câștigătorii au primit câte un suc din partea echipei, iar câteva voluntare s-au apucat să împletească brățări ale prieteniei.
Întorși la cazare, în foișor, participanții au organizat spontan un exercițiu de empatie: voluntarii și-au pus ochelari opaci și s-au lăsat ghidați în diverse activități, fără a primi indicații verbale, ci doar indicii „cald”, „rece”, în funcție de cât se apropiau de a finaliza activitatea – să dizolve o pastilă efervescentă într-un pahar, să dea un tur de foișor cu bastonul alb, să se dea reciproc cu cremă de soare. Pe margine, un voluntar descria ce se întâmplă.
Seara, la plajă, Paul, Mihai și Ana Costache au învățat pe toată lumea să facă sărituri în apă. A fost ultima vizită la mare, înainte de a se înnora și răcori.
A patra zi a fost ploioasă de la început, așa că vizita la Delfinariu a înlocuit cu succes timpul petrecut pe plajă. Fiecare participant cu deficiențe de vedere a stat lângă un voluntar sau membru al echipei tipic, care i-a descris reprezentația live. “Amintirea mea preferată este de la Delfinariu, unde am descris tot show-ul lui Paul și Ioanei.”, a spus Alina. Se aflau în bazin, în paralel, două perechi de delfini, fiecare cu numărul său. La final, după sărituri înalte, trucuri cu mingii și cercuri și saluturi din aripioare, câțiva participanți au traversat jumătate din bazin, pentru a-i verifica lungimea.
S-au regrupat la parter, apoi s-au plimbat prin microrezervația vecină, unde i-au întâmpinat capre curioase, cai, câteva păsări exotice și o zebră. “Mi-a plăcut mult la Delfinariu și la microrezervație, unde Lavinia (voluntar și interpret LSR) mi-a descris absolut tot ce se întâmpla și mi-a explicat cum arată fiecare animal și pasăre.”, ne-a spus Daniel. Răzvan a împărtășit că nu a văzut o vacă – iar vaca pitică neargă cu coarne din rezervație n-a fost tocmai reprezentarea unei vaci tradiționale – așa că voluntarii au început planificarea unei excursii într-un sat din apropierea Ploieștiului, ca Răzvan să vadă o vacă.
În ultima seară, s-a dansat mai puțin, dar s-au spus multe glume, melancolia ultimei seri de tabără s-a instalat încet-încet, culminând a doua zi, în timpul sesiunii de feedback, când majoritatea a povestit cu lacrimi în ochi amintiri preferate și lucruri cu care vor rămâne. La întrebarea „Ce ai schimba la tabără?”, Daniela a răspuns simplu „Aș vrea să fie mai lungă. Să stăm o lună.”
În autobuz spre gara din Constanța, o frână bruscă a spart cutia de transport a peștișorului Otry, însă, datorită mobilizării generale, acesta a supraviețuit și înoată fericit la el acasă, la Pleașa. Cătălin a alergat la un magazin și a luat un borcan de plastic și o șurubelniță, pentru a găuri capacul, ceea ce probabil a fost mișcarea salvatoare, căci Otry nu este obișnuit să stea în pungă.
Oameni AMAISing, amintirile și gândurile lor
-Cum arată un pescăruș? a întrebat Răzvan.
-Ca un penar cu două picioare, i-a răspuns Eva, care îl însoțea.
Tot ea a spus că, într-o seară, urcând panta dinspre plajă spre cazare, a simțit că “s-au schimbat rolurile, pentru că Paul a venit și mi-a întins mâna să mă ajute să urc. Eli m-a întrebat dacă vreau un braț, să mă conducă. Și s-a mai întâmplat cu Mario asta, înainte – i-am spus că o să alunec și m-a ținut mai tare de mână, nu mi-a dat drumul. M-am simțit protejată și apărată, am simțit că ne bazăm unii pe alții. E vorba de încredere acolo. Plec cu ideea că incluziunea se face de ambele părți și eu m-am simțit tare inclusă aici.”
Pe cealaltă parte, Răzvan pleacă cu gândul că „Phantom și Paul m-au convins că vreau și eu un câine-ghid și o să fac tot ce pot să am și eu unul. Îmi doresc mult, mult.”
-Și, vi s-a părut obositor să stați cu nevăzătorii atât de mult? a întrebat Eli câțiva voluntari în ultima seară, între acordurile de chitară ale lui Paul.
-Știu doar că am văzut o meduză la mal și am început să o descriu. Apoi, m-am uitat în jur și mi-am dat seama că toți văd și nu au nevoie să le descriu, dar așa mi-a venit natural, i-a răspuns Ana mică, și toți au început să râdă.
Eli a menționat că acest dialog și jocul cu exercițiul de empatie de miercuri după-amiază îi sunt cele mai dragi amintiri. Adevărul este că, la un moment dat, nu mai există minoritate sau majoritate, ci doar comunitate – o comunitate care împărtășește abilități de viață independentă, își recomandă cărți, magazine, locuri de cazare, își dă sfaturi legate de mobilitate și tehnologie și, una peste alta, oferă susținere.
Același lucru se poate spune și în cazul Ionelei, a cărei amintire preferată rămâne plimbarea în centru, când a vorbit cu Alina, pentru că s-a simțit ascultată. Încă nu îi vine să creadă că a urcat panta dinspre plajă singură, bazându-se pe baston și pleacă acasă cu gândul că vrea să încerce mai multe lucruri, în ritmul ei, “Să-mi dau timp, pentru că pot!”.
„De ce mă uit la un perete gol, în loc să mă uit la mare? Deja îmi lipsiți!” (Mariana, voluntar, 19 ani). Plecăm cu toții acasă cu gândurile lui Mario de la vânătoarea de comori: gândul lui pentru mare a fost „Să fie liniștită și să ne primească cu brațele deschise!”, iar pentru grup „Să ne distrăm și să ne întoarcem cu toții sănătoși acasă!”. Ceea ce s-a și întâmplat.
Pentru naturalețea din ghidaj, pentru descrierile detaliate și jucăușe ale peisajelor, obiectelor, animalelor din microrezervație, jocurilor, pentru fotografii, întins cremă, remindere de băut apă și purtat șapcă, împărțit gustări, întrebări sincere, cafele, mulțumim voluntarilor. Pentru organizare, sentimentul de siguranță și răspunsurile la nenumărate strigări, mulțumim membrilor echipei. Și mulțumim și vouă, celor care ați donat, pentru că voi ați pus bazele AMAISing Camp.
Despre Clubul CMU
Prin Clubul CMU am creat un loc al socializării între persoanele cu și fără deficiențe de vedere, din dorința de a combate fenomenul (auto)izolării persoanelor cu dizabilități. În jurul clubului s-a creat o comunitate care împărtășește abilități de mobilitate, exerciții de empatie, pasiuni, și care înflorește cu fiecare nouă activitate incluzivă organizată.
În perioada 15 mai – 21 iunie, Fundația Comunitară București a organizat campania de strângere de fonduri Swimathon, unde AMAIS a avut înscris prin Clubul CMU proiectul AMAISing Camp, tabăra incluzivă la mare pentru 12 persoane cu diferite dizabilități. Timp de o lună, 15 fundraiseri au găsit metode creative de a strânge donații și au urmărit cu sufletul la gură bara de donații de pe platformă, până când aceasta a ajuns la 106%. Pe lângă banii strânși la Swimathon, au mai fost alături de noi în completarea sumei The selfless selfish, Kearney și o microîntreprindere.
Fotografiile aparțin lui Marius Lupu și Antoniei Groza.
