Școala CMU aduce educația non-formală și comunitatea în același loc. Este un proiect AMAIS care are ca obiectiv creșterea nivelului de independență și reducerea fenomenului de (auto)izolare cu care se confruntă persoanele cu deficiențe de vedere. În a patra ediție a Școlii CMU, din octombrie 2023 până în iunie 2024, o grupă de 6 copii și una de 13 adulți cu dizabilități de vedere au participat la ateliere care le antrenează abilități de viață independentă: mobilitate, utilizare a tehnologiei, a hărților tactile și a machetelor, activități casnice și gătit, dezvoltare personală, orientare vocațională și angajare.
Ajunși la finalul proiectului, ne uităm cu bucurie la tot ce au reușit să realizeze în ultimul an, dar și la momentele frumoase petrecute împreună la festivitățile de absolvire ale celor două grupe.
Grupa de copii
Grupa de copii de la Școala CMU a avut festivitatea de absolvire la centrul comunitar La Firul Ierbii, unde s-au desfășurat majoritatea atelierelor, pe 18 iunie. Sala mare a fost decorată cu baloane și ghirlande colorate, aranjată cu un podium, scaune pentru public – părinți, profesoare, mentori, membrii echipei, voluntari – mai multe mese pe care au tronat munți de înghețată, prăjituri, sărățele, sucuri și fructe.
Festivitatea a început cu rezoluțiile pentru următorul an. Maria,14 ani, și-a propus să țină un concert de muzică clasică și i-a invitat din nou pe colegii ei și echipa la audițiile bianuale. Alicia, 14 ani, ne-a împărtășit „Vreau să zbor iar cu avionul. Am fost de două ori și mai vreau. A, și să merg iar într-un proiect Erasmus!”, a râs ea. David, 15 ani, meloman, ar vrea să aibă și el un recital și să o asculte pe Maria la concertul ei. Roberta, care practică escaladă și șah, și-a propus să participe la primul ei concurs de escaladă în mai 2025, în Austria. Denisa, 14 ani, iubește să petreacă timp în natură, așa că și-a propus să se urce mai mult în copaci să se plimbe pe dealuri. Petruța, 16 ani, și-a exprimat dorința de a merge în fiecare zi pe stradă cu bastonul începând din această vacanță. Obiectivul ei s-a potrivit foarte bine cu premiile primite la absolvire din partea echipei: un rucsac, un baston alb, un pachet de cărți de joc în Braille și un joc Jenga. Ceilalți copii aveau deja baston, așa că au primit în schimb căști cu conducție osoasă, pentru a putea integra și tehnologia în traseele lor de zi cu zi, așa cum au învățat la atelierele de utilizare a tehnologiei asistive.
Fiecare copil a avut momentul lui pe scenă, în care a povestit despre experiența la Școala CMU, a primit premiile și o diplomă sub forma unui cod QR, cu urări din partea echipei. Este foarte greu să cuprinzi în câteva cuvinte luni de ateliere, în care fiecare și-a dezvoltat abilități cât mai diverse – să meargă corect și independent cu bastonul pe stradă, să prepare sandvișuri, să toarne lichide dintr-un recipient în altul, să împăturească haine și să utilizeze telefonul și laptopul. Maria, de exemplu, ne-a spus după atelierul de hărți tactile și machete condus de Iris Popescu că „Un lucru foarte util pe care l-am învățat (pe lângă toate celelalte) este modul în care se folosește foarfeca.”, iar David știe cum va integra în viața de zi cu zi, la cumpărături ce a învățat de la trainerii cu deficiențe de vedere Ștefan Ilioaica și Paul Bogorin: „Am învățat să citesc o carte cu ajutorul telefonului și am reușit să identific ce este scris pe sticla de suc.”
Apoi, a început petrecerea cu bunătăți, copiii au făcut karaoke pe podium, au dansat și au râs. La final, strânși la fotografia de grup, fiecare participant a aruncat coiful în aer, așa cum se aruncă tocile la absolvire. S-a lăsat cu îmbrățișări strânse, urări de bine și multe mulțumiri.
Grupa de adulți
Grupa de adulți de la Școala CMU a absolvit într-o excursie la Gruiu, la sediul Climb Again, de pe 5 pe 7 iulie – 3 zile de distracție, ca-n povești.
Ziua 1 – Pornirea la drum
Participanții, voluntarii și membrii echipei s-au întâlnit în Gara de Nord la 7 dimineața, în dreptul fântânilor, care din păcate nu erau pornite, deci nu le-au fost de prea mare ajutor ca reper. S-au grupat cu participanții veniți din provincie – Ionuț Sava, 39 de ani, a venit cu trenul de noapte din Cluj, pentru a se alătura grupului la București și a pleca împreună spre Pitești. Pe tren, a fost suficient timp de povestit, de dormit și mai ales de împărțit gustările aduse. A urmat un drum de aproape două ore cu autocarul de la Pitești până la Gruiu, unde se află sediul construit de Climb Again.
Sediul e compus din cabana principală și cinci corturi montate pe platforme de lemn, la vale. A început o adevărată probă de mobilitate, trecută cu brio de toți participanții, care s-au folosit de bastonul alb și de ecolocație pentru a se orienta pe aleea dintre cabană și corturi, dar și printre corturi și copaci. Pentru a cunoaște împrejurimile, au pornit în grup alături de voluntari și de membrii echipei să exploreze, punctul principal de atracție fiind un iaz. După coborârea unui drum pietruit la umbra coniferelor, au avut o surpriză: iazul era aproape secat, din cauza temperaturilor excesive. Situații neprevăzute au apărut și pe parcursul atelierelor, așa că nu s-au descurajat, ci au adunat pietre și au testat adâncimea „bălții” – după cum au poreclit-o – aruncând pietrele și urmărind sunetul făcut de ele. Spida, cățelușa care le-a fost alături tot anul la ateliere și evenimente, a fost tare bucuroasă de nivelul scăzut al apei și s-a bălăcit. Apoi, a venit aproape de oamenii ei și s-a scuturat, răcorindu-i cu picături de apă.
Întorși în foișor, fiecare participant și mentor a primit câte un rucsac cu cadouri, pe care echipa l-a denumit „kitul supraviețuitorului”: o sticlă de plastic pentru apă, o pelerină de ploaie imprimată cu sigla AMAIS, un fluier și un powerbank. Membrii echipei au avut și ei pelerine rezervate, numai bune pentru ploile neașteptate și reci de vară – și pentru o poză de grup la deschiderea oficială a excursiei de absolvire a grupei de adulți de la Școala CMU 4.0.
După prânz și câteva ore de odihnă, Iulian Lupoaia și Antoaneta Barbu de la Climb Again au pregătit turnul de escaladă. Unii participanți au avut mari emoții și au vrut să urce în același timp cu o persoană apropiată din grup, așa că Ana Costache, our experience creator și coordonator al programului Clubul CMU, a filat și ea câțiva participanți. A fost cazul bunelor prietene Ioana Catană și Ana Maria Porohonschi (participante, 20 de ani), care au escaladat sincron, încurajate de jos de ceilalți, și au bătut palma în vârf, mândre de reușita lor.
Când s-a întunecat bine și s-a lăsat răcoarea, Iulian și Ana au aprins un foc de tabără. Pe baloți de fân, în jurul flăcărilor și fumului dens, s-a adunat întreaga trupă și a împărtășit motive de recunoștință de peste zi, păreri, dificultăți, povești de groază și de viață, glume, cântece, până după miezul nopții.
Ziua 2 – Proba de mobilitate și festivitatea de absolvire
A doua zi a început cu multă cafea. După micul-dejun, cu o mică întârziere, participanții, voluntarii, mentorii și membrii echipei au pornit în drumeție, proba oficială de mobilitate. Pe șosea, apoi pe drum pietruit de țară, prin iarbă arsă de soare și printre rădăcini de copaci, participanții au reușit să parcurgă cu bine tot traseul folosind bastoanele albe. Ajunși la un popas la umbră, s-au odihnit, au cântat și s-au bucurat de flautele aduse de Vasile Capră (mentor, participant la o ediție trecută din Școala CMU, revenit pentru a împărtăși din experiențe de viață și din abilități cu noii participanți). Din cauza căldurii, au schimbat traseul și, în loc să continue drumul spre Pădurea cu povești nemuritoare, s-au întors la centrul Climb Again pe lângă un pârâu, unde Spida s-a răcorit din nou într-un ochi de apă.
Iulian a pregătit o altă surpriză care să pună la încercare abilitățile de coordonare dobândite în cadrul atelierelor de la Școala CMU – un traseu prin copaci. Fiecare participant cu deficiențe de vedere care și-a dorit să-l experimenteze a făcut pereche cu un voluntar tipic. S-au echipat și au pornit pe traseu ghidați de Iulian și Anto – au început cu tiroliana, apoi cu jocuri montate între două platforme de lemn, care testează coordonarea, echilibrul și încrederea în sine. Nu au lipsit încurajările, indicațiile verbale și abordarea polisenzorială. Fiecare a traversat traseul în ritmul său, folosind inclusiv corzile suplimentare aduse de Iulian. Deși i-a fost frică la început, atât pentru Sabina (participantă, 26 de ani), cât și pentru Răzvan (participant, 17 ani), traseul din parcul de aventură a fost partea preferată din tabără. Amândoi s-au bucurat că și-au făcut prieteni noi, iar Sabina a împărtășit că vrea să fie mai încrezătoare pe viitor, în tot ce face.
Seara s-a încheiat cu un grătar, festivitatea de premiere a absolvenților Școlii CMU și o mini petrecere în foișor. Fiecare a avut rolul său în pregătirea cărnii, tăierea legumelor și aranjarea mesei. Ne-am amintit cu drag de tot ce am învățat la atelierul de gătit coordonat de Mariana Andrei, în urma căruia Melania (participantă, 64 de ani), a precizat „Am învățat de la colegul Daniel (Mazilu, 43 de ani) o nouă tehnică de a decoji cartofii. Consider că la orice vârstă poți învăța lucruri noi.” Încă de la primul atelier, Melania a simțit că între ea și ceilalți participanți „s-a realizat un liant, s-a format o legătură. Am văzut că sunteți cu toții prietenoși, dornici de comunicare și formați echipe bune.”, a completat ea. „Nu trebuie să fii neapărat lider, e important să fii și un bun coechipier.”, observație ce s-a păstrat inclusiv pe durata excursiei. La același atelier, Daniel Tănasă, 40 de ani, a mărturisit și el „Când este vorba despre persoane noi, eu mă adaptez mai greu. Am vorbit suficient de mult pentru prima dată, iar acest lucru mi-a dat mai mult curaj.”. În excursie, a fost participantul care a încercat toate activitățile și i-a încurajat și pe alții, în felul său glumeț și blajin, să încerce și să nu renunțe.
După ce au spălat vasele și au pus totul în ordine, participanții, mentorii și voluntarii s-au așezat din nou la masă și a urmat festivitatea propriu-zisă. Ana-Maria Costache (coordonatoarea programului Clubul CMU), Ștefan Ilioaica (trainer și consultant accesibilitate) și Mihai Leoveanu (asistent accesibilitate) au ținut câte un mic discurs și au împărțit diplomele de absolvire, făcute sub forma unor coduri QR, care duc către un document PDF personalizat, un oracol digital ce poate fi citit de către cititoarele de ecran. În oracol, fiecare a completat urări pentru ceilalți. Așa au fost testate într-un mod plăcut și emoționant lecțiile învățate în modulul de utilizare a tehnologiilor asistive.
Fiecare participant și mentor a avut ocazia să spună câteva cuvinte când și-a primit diploma. „Ce mici sunt!” au exclamat majoritatea. Dar toată lumea știe că esențele tari se țin în sticle mici.
Cel mai mult s-a simțit lipsa Antoniei Groza, coordonatoarea proiectului, care, deși nu a putut fi prezentă în tabără din cauze medicale, a transmis tuturor de la distanță energia și optimismul cu care i-a obișnuit la ateliere „Sunt foarte mândră de voi și mă bucur tare că a ieșit totul bine. Am simțit că v-ați gândit la mine, am simțit îmbrățișări invizibile încontinuu. Vă iubesc, dragilor! Sunteți minunați.”
Seara s-a încheiat cu muzică la boxe, dans, cântece la chitară din partea Andrei Petre (participantă, 21 de ani) și la flaut din partea lui Vasi. Vocal, i-au acompaniat și Ioana și Ana Maria, care își doresc să urmeze o carieră în lumea teatrului.
Ziua 3 – Întoarcerea acasă
A treia și ultima zi a fost plină de emoții și păreri de rău că excursia a ajuns la final. După împachetarea bagajelor, grupul a pornit către lacul Nucșoara, pentru o ultimă aventură: plimbarea cu caiacul pe lac. S-au format din nou grupuri de voluntari tipici și de participanți cu dizabilități de vedere, iar sub îndrumarea atentă a lui Iulian și a lui Anto, fiecare echipă a atins stativul cu steag din mijlocul lacului. O dronă condusă de Iulian a surprins momentele navigării. Unii membrii din grup nu au dorit să iasă în larg, așa că au rămas la umbra unei sălcii, desculți, sau urcați pe un bolovan mare și rece, au stat la povești și au cântat din nou. De data aceasta, li s-a alăturat și Raluca Vlaicu (participantă, 20 ani, studentă). Pescarii de pe celălalt mal nu au fost foarte recunoscători pentru râsetele grupului și nici pentru valurile cauzate de caiace pe lac, dar a fost o dimineață splendidă și un mod minunat de a încheia excursia.
După drumul de întoarcere de la Nucșoara în oraș, ca orice excursie „cu școala”, escapada s-a încheiat cu un hamburger, cartofi prăjiți și suc la doză de la fast food-ul de lângă gara din Pitești. Tot mai aproape de casă, gândul că ediția a patra a Școlii CMU s-a încheiat a devenit din ce în ce mai reală. Însă, cum orice se termină lasă loc altor lucruri să înceapă, participanții, mentorii, voluntarii vor rămâne cu noi prietenii strânse pe care le-au format pe parcursul atelierelor și în excursie, cu amintiri plăcute, noi povești și glume de împărtășit.
„Eu am plecat cu amintiri frumoase! Ne-am cățărat, am fost în drumeție, am avut foc de tabără și petrecere cu grătar… Și am exersat orientarea și mobilitatea!” – Elena, participantă, 24 de ani.
Momentele nu ar fi putut fi surprinse și păstrate fără fotograful nostru, Marius Lupu, căruia îi mulțumim.
Articol scris de Ana Anghelescu
Despre Școala CMU 4.0
Școala CMU este un proiect AMAIS susținut de Societe Generale Global Solution Centre România
