Logo Amais

Empathy Retreat

Mai multe persoane stau pe scaun în holul muzeului ASTRA și salută fotograful. Unele sunt în scaun rulant.

Empathy Retreat este o tabără intersecțională în urma căruia participanții contribuie direct la scrierea primului ghid de design incluziv din România. Am adus împreună 32 de persoane din categorii sociale și profesionale diverse, printre ei arhitecți, urbaniști, experți, consilieri locali din primării, activiști, persoane din spectrul queer, cu dizabilități vizuale, locomotorii, de auz, persoane neurodivergente sau fără dizabilități (temporar).

Am provocat raportarea individuală la diversitatea umană și modul în care aceasta definește relația noastră cu mediul, în special cu spațiul public și arhitectura.

De ce un ghid?

Deși în România avem o bază legislativă privind accesibilizarea și accesibilitatea spațiului public, cerințele nu sunt aplicate. În privința designului incluziv, sursele de informare lipsesc total, iar informațiile vin în mare parte din nordul Europei sau America de Nord.

Din acest motiv termenul de design incluziv se confundă adesea cu accesibilizarea. Accesibilizarea înseamnă o completare/adaptare a unui obiect, produs, pentru a putea fi folosit și de alți oameni, de obicei persoane cu dizabilități. Designul incluziv presupune ca un produs, spațiu sau serviciu să fie folosit din start de oameni cât mai diverși.

În România, termenul și principiile designului incluziv încă sunt rar întâlnite sau sunt folosite ca sinonim pentru accesibilizare. În nordul Europei, însă, ele sunt deja integrate în tehnologie, leadership, spații publice sau produse de uz casnic. Când folosim designul incluziv identificăm continuu limitele ce exclud oamenii și căutăm soluții pentru a le disipa.

Ghidul de design incluziv a apărut la începutul anului 2023 și este o lectură ușor de parcurs, ce se adresează arhitecților, constructorilor, celor din administrația publică, și tuturor curioșilor care vor să descopere cum construim produse și orașe sustenabile care să fie funcționale pentru cât mai mulți dintre noi.

EMPATHY RETREAT

Tabăra a avut trei zile de activități gândite astfel încât participanții să treacă prin primii pași ai proiectării incluzive și să se familiarizeze cu procesul.

În prima zi ne-am concentrat atenția pe propriile povești și prejudecățile modelate deseori involuntar de contextul social în care trăim. A doua zi am mers prin Sibiu și am fost atenți la cum interacționăm cu spațiul public și obstacolele pe care le întâlnim. În a treia zi am pus cap la cap lucrurile observate și am tras concluzii printr-o analiză de accesibilitate ce cuprinde și completarea unei Empathy Map.

Ne-am dorit ca participanții să aloce timp pentru a identificai situațiile de excludere, pentru a înțeleage obstacolele, și mai puțin pentru a găsi soluții. Am putea spune că acest proces este un privilegiu, dacă ne gândim că viețile aglomerate rareori lasă spațiu pentru un proces de analiză a cauzelor, indiferent de direcția în care ducem procesul de introspecție. 

ZIUA 1 – LISTEN & SHARE

Tu când te-ai simțit exclus? Este întrebarea cu care am dat startul zilei.

„Ai dizabilități, nu poți fi medic.”

„Ești femeie, mergi la cratiță.”

„Ai diabet, nu vorbești cu fiica mea.”

„Ești bărbat, nu îți poți da cu părerea despre creșterea copilului.”

Sunt o parte dintre răspunsuri. Până la finalul zilei, am descoperit că toți ne-am simțit excluși și că generăm excludere la rândul nostru, chiar și involuntar. Excludem „persoanele cu dizabilități fiindcă nu avem încredere că pot face un lucru”, sau excludem „oamenii care rezolvă o sarcină mai greu fiindcă nu avem răbdare”. 

Soluția? Să ne dăm seama când excludem și să ne diminuăm prejudecățile. 

ZIUA 2 – EXPERIENCE

Participanții au fost împărțiți în șase echipe și au avut de parcurs un traseu comun. Destinația: un parc, muzeu sau centrul orașului. Scopul a fost canalizarea atenției pe interacțiunea personală cu spațiul public și obstacolele întâlnite pentru a descoperi că dizabilitățile sunt o nepotrivire între abilitățile unei persoane și mediu, oricare ar fi el.

Am oferit scaune rulante pentru a înțelege din experiența persoanelor cu dizabilități locomotorii, bastoane albe și ochelari opaci pentru a fi în papucii nevăzătorilor și căști antifonice pentru a înțelege orașul precum cei cu deficiențe de auz.

Dacă înainte de plecare cei 32 de participanți erau încântați de provocare, după șapte ore de mers prin oraș, s-au întors furioși și indignați. Limitările orașului i-au făcut să se simtă excluși, dar bucuroși că s-au avut unii pe alții să se poată adapta.

ZIUA 3 – ANALYSE & ACT

A fost despre analiza spațiilor vizitate cu o zi înainte, un proces colectiv care a făcut trecerea de la experiența individuală la cea de grup. Borduri prea înalte, mobilier stradal și lipsa unor spații umbrite, absența semnelor de orientare și informare, ori lipsa toaletelor pentru cei în scaun rulant, sunt doar o parte dintre obstacolele întâlnite.

Soluția pentru construirea unui spațiu public accesibil cât mai multor categorii de oameni constă în implicarea unor oameni cât mai diverși: de la analiză și idee până la implementare. Pot face parte: experți și specialiști în construcții și accesibilitate (ei înșiși din categorii diverse), copii, părinți, turiști, persoane cu dizabilități temporare sau permanente, din diverse categorii sociale.

Procesul este esențial în construirea unui viitor spațiu public incluziv.

DE UNDE ÎNCEPE SCHIMBAREA?

Concluzia celor trei zile arată că în România de astăzi sunt două lumi diferite: cea a persoanelor tipice și cea a persoanelor care nu se încadrează în „standard”.

Schimbările sustenabile sunt ceva mai profunde decât o rampă de acces. 

Stau în includerea noțiunii de accesibilitate în cursurile de la Arhitectură, mai mult decât în prezent.

Stau în provocarea oamenilor din administrația publică să înțeleagă și să aplice corect normativele și legile.

Stau în schimbarea raportării noastre individuale la dizabilitate ca la „o nepotrivire între abilitățile unui om și mediu”, cum ne îndeamnă Organizația Mondială a Sănătății de peste un deceniu, și nu ca la o neputință a unei persoane. 

Prin Empathy Retreat și crearea ghidului vrem să transmitem cititorilor că e vremea să nu ne mai adaptăm noi la spațiul public, ci să ne dezvoltăm automatismul de a ne gândi cum putem îmbunătăți mediile ca să răspundă nevoilor individuale și de grup.

„Până să se pună bare, marcaje tactile, semafor sonor pentru nevăzători, important e să se asfalteze trotuarele. Am obosit să-mi julesc mâinile și picioarele în gropile din asfalt.” Petra Pintilei, Funcționar public

„Când vine vorba de accesibilitate, trebuie să ne uităm și la cum se întâmplă interacțiunea dintre oameni.” Iulian Canov, Urbanist

„Este un oraș al mașinilor și bicicletelor. Designul urban actual nu are nicio legătură cu omul, nu doar cu dizabilitatea.” Diana Culescu, Peisagist

„Deplasarea cu scaunul rulant nu e deloc ce trebuie, inclusiv din perspectiva însoțitorului e un obstacol. Depui efort. Oamenii sunt puși în postura de a nu avea opțiunea de a ieși din casă.” Eugen Matei, Consilier local Sector 3 

„Orașul este inuman. Regret că a trebuit să puneți niște oameni în situația asta ca să învețe ceva.” Marian Ursan, Director executiv Carusel

„Nu a oprit nimeni când am ridicat bastonul alb pe trecerea de pietoni. Au trecut două mașini de școală și nu au oprit.” (context: a mers cu bastonul alb și ochelari opaci) Teodor Călinoiu, Doctorand în filosofie, Scriitor

„Dacă dați peste o problemă luați-vă cinci minute din viață și rezolvați-o. Vin generații de copii din urmă.” Gabriel Nicolescu, Pensionar cu deficiențe de vedere

„A fost o revelație să aflu că există termenul de dizabilitate temporară. Am facut chimio în urmă cu doi ani și urmele tratamentului încă sunt în corp. Dacă până joi în Asociația ROZ pe agendele noastre se învârtea tema din jurul prevenției, de mâine ne vom concentra pe partea de dizabilitate temporară și cum arată.” Delia Grigoroiu, Psiholog, Fondator și Președinte al Asociației ROZ

„Nu doar în spațiile publice, dar și în spitale se fac amenajări incorecte. În spital am vrut să merg la toaletă, dar ușa era îngustă și nu am putut să intru.” Alin Alb, Fundația Motivation

„Pentru mine a fost un context de învățare și de recunoaștere a unor probleme. Sper să duc mai departe subiectele.” Ana Ciceală, Consilier general București

Status: finalizat

Perooada: ianuarie – august 2022 (organizare proiect), 25-29 august 2022 – tabăra

Buget: €25 000

Finanțatori: PAID și ENEL România

Alte noutăți

O mână ține cele două cărți. Prima este groasă și are coperta neagră. a doua e mai subțire, albă cu o ilustrație.

AMAIS la AccessABILITY Expo

Între 27-29 septembrie 2024, AMAIS a participat la AccessABILITY Expo, la Biblioteca Națională. Ne-am dus la standul expozițional cu „Design Incluziv, Totul începe prin...

Fotografie de grup în drum spre plajă. Participanții sunt pregătiți pentru plajă cu baghete de înot, șepci, ochelari de soare.

AMAISing Camp – Zile și nopți de vară într-o tabără incluzivă la mare

Ne-am întors de la mare cu nisip în bagaj, păr decolorat de soare și căutând briza mării în fiecare adiere a orașului. Voluntarii, participanții...

Fotografie de grup pe șosea. Oamenii țin mâinile sus și râd. În dreapta, o tânără sare.

Festivitățile de absolvire la Școala CMU 4.0

Școala CMU aduce educația non-formală și comunitatea în același loc. Este un proiect AMAIS care are ca obiectiv creșterea nivelului de independență și reducerea...