„Nu văd fețele oamenilor, e cel mai trist și bun lucru” în a fi nevăzător. Larisa Suciu, blogger de carte

„Nu văd fețele oamenilor, e cel mai trist și bun lucru” în a fi nevăzător. Larisa Suciu, blogger de carte

 

Larisa Suciu este blogger de carte. Locuiește în Târgu-Mureș și este studentă în anul III la facultatea de Relații Publice și Comunicare la Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie „George Emil Palade” din Târgu Mureș.

S-a născut cu glaucom, o tulburare de vedere. A început să vadă abia la vârsta de 5 ani. Acum are 21 de ani și spune că: „Dacă este să îmi analizez parcursul, este istovitor, au fost ani grei plini de încercări, operații, medicamente și mulți doctori.” În urma mai multor operații nereușite, Larisa mai are doar un rest de vedere de 10% la un ochi.

Iubește pisicile și este pasionată de citit și fotografie. În 2021 a citit 138 de cărți. Am vorbit cu Larisa despre cum își îndeplinește cele două pasiuni în absența văzului.

 

De ce ai ales să studiezi Comunicare?

Îmi place marketing-ul în mod special. Concret, părțile de storytelling și copywriting pe care le implică.


În 2021 ai citit 138 de cărți, aproape trei pe săptămână. Ce îți oferă cititul?

De la libertate, la relaxare, la oportunitatea de a afla lucruri noi despre alte lumi, la posibilitatea de a primi emoție și de a-mi trezi sentimente pe care altfel nu le pot trăi. Nu văd lumea. De asta prefer ficțiune și nonficțiune. Când citesc nu văd cuvintele, ci doar imaginile ce se formează în mintea mea. E un sentiment plăcut.


Ai 10% rest de vedere. Cum citești?

Citesc cu nasul lipit de carte. Nu am ochelari pentru că nu mi se potrivesc. Pentru mine cititul este un exercițiu foarte bun, ca o fizioterapie. Îmi ajută ochii să se focuseze. Mă mai dor uneori, când se schimbă vremea îmi obosesc mai repede. Dar mai tare mă dor ochii de la telefon sau laptop decât de la o carte.


Cum afli de scriitori și ce e nou?

Colaborez cu multe edituri din toată țara. Primesc cărți direct de la ei. Când aleg ce citesc, o fac în funcție de stare, de ce simt.


Ce ai citit anul trecut și ți-a plăcut în mod special?

Anul trecut l-am descoperit pe Mihail Bulgakov. Cartea „1984” de George Orwell mi-a plăcut mult, cred că e printre cele mai bune distopii scrise vreodată. Culmea, e de actualitate. E fascinant să descoperi ce pot face manipularea și dezinformarea din oameni.


Câte cărți ți-ai propus să citești în 2022?

Anul trecut îmi propusesem 50 și am trecut de 100. Anul ăsta am pus 100, dar nu știu dacă reușesc. Oricâte pot sunt binevenite.


Pe lângă citit, ești pasionată și de fotografie. Îți faci singură pozele și le editezi. Ai ceva instrumente speciale?

Am doar un trepied, atât.


Ce înseamnă fotografia pentru tine?

Am început să văd la vârsta de 5 ani. Disting doar culori, nu văd forme și lucruri. Fotografia a fost o formă prin care a trebuit să descopăr lumea de la început. Părinții mei aveau un aparat de fotografiat foarte vechi cu care mi-au făcut poze din primii ani de viață. Mi-am descoperit amintirile prin acele fotografii. Mi se pare fascinantă fotografia. Pentru mine e mai ușor să văd ceva într-o poză decât să văd lumea reală. Când vreau să văd ceva în jur, scot telefonul și mă uit prin camera lui. Fotografia e o formă de a înțelege mai bine lucrurile din jur.


Am observat două constante în fotografiile tale, natură și pisici.

Am două pisici, Isis și Livy, sunt parte din viața mea. Cu una dorm eu și cu cealaltă doarme mama. E o vorbă că pisicile seamănă cu stâpânul. Motanul are un obicei foarte drăguț, dacă pun o carte pe pat și nu mai citesc, se duce și stă pe ea toată ziua până mă întorc la carte. Cât despre natură, îmi plac culorile și elementele din natură. Stau aproape de un câmp și vara, când e cald, mă duc în câmp și citesc.

Larisa ține o pisică albă în brate. Ea poartă o cooniță de flori. 

Ai mulți urmăritori pe Instagram, care e întrebarea pe care o primești cel mai des?

Avand o comunitate de cititori, întrebările sunt despre cărți. La fel de des sunt întrebată „ce ai pățit la ochi?”. E întrebarea pe care o primesc de când mă știu, deși ochii mei arată așa dintotdeauna.


Anul ăsta ți-ai propus să porți mai des fuste și rochii, pentru că în trecut ascundeai picioarele în pantaloni. Ce alte obiective ai pentru 2022?

Anul acesta aș vrea să termin facultatea, am de dat o licență. As vrea să-mi găsesc ceva după (tr.: job), sunt oarecum sigură ce vreau după facultate. Sper să-mi iasă. Vreau să renunț la obiceiurile proaste cu care am fost învățată, de exemplu politețea exagerată. Sunt tot felul de lucruri pe care oamenii le așteaptă de la mine.


Ce job ai vrea după absolvire?

Freelancer în marketing, dar mai întâi mă voi îndrepta către o agenție de publicitate, pentru experiență. Vreau să învăț mai mult.


Ai povestit pe Facebook că odată ai încurcat borcanul de gem cu masca de păr. Ai apucat să-ți pui gem în păr?

(Râde) Nu am apucat pentru că m-a avertizat cineva, dar văzând borcanul am crezut că e masca de păr. Când ating lucruri îmi dau seama clar ce obiecte sunt.


Care e cel mai frumos lucru la a fi nevazator?

Nu văd fețele oamenilor. E cel mai trist și bun lucru. Nu-i văd când se judecă între ei, nu le văd expresiile faciale când se ceartă, nu văd lucrurile pe care le fac.


Ai un gând pe care ai vrea să-l transmiți tipicilor (persoane fără dizabilități reglementate)?

Toți suntem oameni. E important să nu ne complacem în condițiile noastre. Dacă am învățat un lucru este că-i important să ai ambiția de a face ceva, pentru că și noi (tr.: nevăzătorii) putem face orice, la fel ca toată lumea.


Dar nevăzătorilor?

Să ne bucurăm de viață așa cum putem.

Pe Larisa o poți urmări pe Instagram aici, Facebook aici sau blog.

Sursă foto: Larisa Suciu


Interviul a fost editat pentru acuratețe.

+
Scrie-ne pe Whatsapp!
Sari la conținut