„Accesibilizarea infrastructurii publice e primul pas pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități”, Alex Luchici, președinte APTA

Alex Luchici avea 21 de ani când a devenit utilizator de scaun rulant. Era în Delta Dunării cu prietenii, tocmai terminase primul an de facultate la Geografie în Iași. A sărit pentru o scufundare, însă apa era prea mică și și-a fracturat coloana. De atunci, Alex nu mai are mobilitate de la nivelul umerilor în jos. 

S-a născut în Tulcea, dar locuiește în Iași. Are 37 de ani, lucrează ca grafician pentru Societatea Ornitologică din România și este activist civic pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, în special pentru accesibilizarea spațiului public. 

A fondat ONG-ul euRespect și e președintele APTA (Alianța pentru Promovarea Transportului Alternativ Iași), formată din 10 organizații civice.

În urma demersurilor lui, sediul CAS Iași (Casa de Asigurări de Sănătate) a făcut atât parcare pentru persoanele cu dizabilități, cât și rampă și traseu tactil pentru persoanele nevăzătoare. Două proiecte de accesibilizare a spațiului public din Iași, propuse de APTA, au fost votate și bugetate de Consiliul Local.

În județul Iași sunt aproape 30.000 de persoane cu dizabilități, iar Alex mișcă lucrurile pentru toți, fiindcă accesibilizarea infrastructurii publice e primul pas pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități, aceasta determină modul în care pot avea o viață activă”.


Cum arată o zi din viața ta, de când te trezești până seara, când te bagi la somn?

În prima parte a zilei, sunt cu jobul meu de grafician la Societatea Ornitologică din România, iar după-amiază cu ONG-urile în care sunt implicat. O altă mare parte din zi este pentru mișcare fizică, kinetoterapie. Am o bicicletă electrică ce mă ajută să-mi tonifiez brațele și picioarele. Cât sunt pe bicicletă mai intru pe telefon, mai organizez ce e de organizat. 

 

Cum ți-a schimbat accidentul perspectiva asupra incluziunii?

După accident am început să descopăr provocările zilnice ce țin de accesibilitate și incluziune. Văzând ce nevoie mare de schimbare există, am ales să mă implic. Am înființat ONG-ul euRespect și m-am axat pe proiecte ce țin de accesibilizare, drepturile persoanelor cu dizabilități, implicarea tinerilor. 

Alex Luchici scrie cu un fel de stilou tactil pe care il tine in gura si apasa pe ecranul telefonului

Cum lucrezi și cum folosești laptopul?

Am dispozitive asistive. De exemplu, acum am telefonul într-un suport prins de scaun și scriu cu ajutorul unui stylus pe care îl țin între buze. Iar scaunul (tr.: rulant electric) are în dreptul bărbiei un joystick cu mai multe opțiuni; împing și scaunul merge înainte sau înapoi, în ce direcție vreau. Iar pe laptop lucrez cu un alt dispozitiv, un fel de tubuleț care ajunge în dreptul buzelor și îl mișc ca pe un mouse, un sistem sip and puff, cu efort minim de suflat. Așa reușesc să lucrez ca grafician. 

 

Care e cea mai mare provocare ca utilizator de scaun rulant în Iași?

De accesibilitate, de infrastructură. Nu pot să ajung în anumite instituții pentru că întâmpin dificultăți în a avea acces pe trotuar și constant mă expun unor riscuri. Am harta orașului în minte, dar mereu apar surprize neplăcute. De exemplu, rămân blocat la un capăt de colț de trotuar și trebuie să fac cale lungă să-mi reconfigurez traseul.

Personal, problemele de accesibilitate mă afectează cel mai mult. Faptul că există clădiri în care au loc evenimente și eu nu am acces mă întristează și mă determină să mă implic în găsirea unor soluții de accesibilizare, alături de conducerea acelor instituții sau de administrația locală. 

 

 5 centimetri distanță de incluziune


Ai vreun exemplu de astfel de implicare?

Chiar săptămâna trecută am fost invitat ca speaker la un eveniment organizat de Consiliul Județean Iași. Evenimentul s-a ținut într-o clădire recent renovată și i-am rugat înainte pe organizatori să măsoare liftul din clădire, să aflu dacă e încăpător pentru mine. Le-am dat dimensiunile scaunului rulant, s-au făcut niște aprecieri, dar când am ajuns, nu am încăput în lift. Îmi mai trebuiau cinci centimetri. Nu am mai participat la event. 

Ca o continuitate, am vorbit cu președintele Consiliului Județean despre nevoia de a implica persoanele cu dizabilități în procesul de accesibilizare a clădirilor încă din faza de proiectare. 

Alt exemplu, la Casa de Cultură a Studenților din Iași se întâmplă foarte multe evenimente și activități, însă este o clădire accesibilizată parțial, ca majoritatea din oraș. Am vorbit cu responsabilii și le-am propus soluții. 

Totul trebuie accesibilizat după actualele standarde și normative. Scaunele rulante electrice nu încap pe actualele platforme din instituții. După accidentul meu am mers o singură dată la Casa Studenților, când cineva m-a împins din spate pentru că eu nu am mobilitate la nivelul mâinilor. Atunci foloseam un scaun mai mic, dar care nu îmi oferea independența pe care mi-o dă scaunul electric.

E necesar să-i facem pe oamenii din administrație să înțeleagă că trebuie să ne includă în soluții. Să nu se mai întâmple erori. Iar actualele clădiri să le îmbunătățim mai ales pentru nevăzători, cei cu deficiențe de auz sau dizabilități neurodivergente. Pun o rampă și zic că e clădire accesibilizată, ori după normativul NP 051 (tr.: Normativ privind adaptarea clădirilor civile și a spațiului urban la nevoile individuale ale persoanelor cu handicap), accesibilizarea înseamnă mai mult de o rampă. 

 

 Accesibilizarea duce la o viață activă


Care e prima soluție de accesibilizare pe care ai face-o?

Infrastructura publică. Rampe conforme și trasee tactile pentru nevăzători, detalii ce țin de intersecții, semafoare. Tot ce implică un transport public adaptat. Accesibilizarea infrastructurii publice e primul pas pentru incluziunea persoanelor cu dizabilități, aceasta determină modul în care pot avea o viață activă.

 

Cum ar arăta Iașiul accesibilizat la modul ideal?

În primul rând, trotuare libere și spațioase. Acolo unde sunt bariere de acces să existe rampe cu unghiuri și lățimea potrivite. Transportul în comun să faciliteze legătura între cartiere sau zonele în care circuli. 

Și bineînțeles, clădirile să fie accesibilizate de la mediul fizic până la cel informațional. Sunt convins că dacă ar exista toate acestea, cu siguranță și oamenii ar privi cu mai multă empatie nevoile persoanelor cu dizabilități. Vreau să trăim într-un mediu incluziv unde fiecare are o viață activă și se bucură de oraș.

 

Accesibilizarea nu este egală cu o rampă


E vreun loc accesibilizat în care te-ai simțit fără obstacole?

Singura zonă din Iași mai accesibilizată este Palas. Este o grădină publică în care s-a ținut cont de anumite standarde; în interior sunt rampe construite corect și lifturi spațioase, toalete adaptate. Este singura zonă în care pot circula fără bariere ce țin de infrastructură.

Dar e nevoie de accesibilizare nu doar pentru mine, ca persoană cu dizabilități locomotorii, ci și pentru nevăzători și alte categorii, de care s-a ținut cont prea puțin spre deloc, deși e un proiect relativ nou. 

Am făcut o sesizare la AJPIS (Agenția Județeană pentru Plăți și Inspecție Socială) pentru aeroportul din Iași și CAS (Casa Județeană de Asigurări de Sănătate) Iași referitor la problemele de accesibilitate, dincolo de sesizările directe către conducerea instituțiilor. Am fost plăcut surprins să văd că în scurt timp s-au remediat problemele.

 

Ce s-a schimbat concret?

Nu existau rampe de acces la CAS Iași și nici parcare adaptată, și trebuia să caut mereu în afara instituției. Am avut și un incident cu portarul care nu-mi permitea să intru cu mașina în curtea instituției. Acum s-a făcut atât parcare pentru persoanele cu dizabilități, cât și rampă și traseu tactil pentru persoanele nevăzătoare.

La aeroport am avut surpriza să văd că pe locul de parcare pentru persoanele cu dizabilități era amplasată ghena. Am făcut fotografii și am trimis către conducere. Am solicitat și un ambulift, o cabină pe patru roți în care intri și te ridică până la nivelul ușii avionului, și acum iau în calcul să cumpere unul. Mereu dau și exemple de bună practică. Suceava, de exemplu, care e un oraș mai mic are ambulift și Iașul nu are.

Alex stă în scaunul rulant și zâmbește. În fotografie se observă dispozitivul cu care lucrează la laptop

 

Ce ți-a adus bucurie în ultima săptămână?

Evenimentele în care mă implic. Am un drive bun cu echipa din APTA. Organizăm o campanie de advocacy pentru trotuare libere și piste de biciclete realizate după normative și avem un plan bine pus la punct. Mă încântă faptul că progresăm.

 

Schimbările sistemice vin în timp


Când urmează să o lansați și în ce constă?

Suntem parte din proiectul „Pași Civici” în cadrul căruia ni se oferă consultanță pe advocacy. Este un proiect ce are scopul de a crește puterea și capacitatea organizațiilor și grupurilor civice care își propun să responsabilizeze administrația publică pe diferite teme: servicii sociale, spațiu public, mediu, sănătate, educație, etc. Tema campaniei este desființarea actualelor benzi de pe trotuar care sunt neconforme: ocupă din spațiul de siguranță al pietonilor și încalcă normativele de accesibilitate. 

Concret, vrem să mutăm pistele de pe trotuare pe carosabil, delimitate de traficul pietonal și auto. În momentul de față ele nu sunt delimitate și se creează un conflict permanent între utilizatorii de biciclete și trotinete și pietoni. Vrem să facem o schimbare pentru că cele mai afectate sunt grupurile vulnerabile, vârstnicii, părinții cu copii, copiii, persoanele cu dizabilități. S-au și întâmplat accidente pe trotuar din cauza situației actuale.

Soluția propusă este realizarea și implementarea unui master plan pentru circulația bicicletelor din Iași, proiect propus administrației publice. A primit sprijinul Consiliul Local pentru bugetare și se află deja la proiectant.

Așa trotuarele vor fi redate pietonilor, mai ales că de-a lungul vremii au fost îngustate, în avantajul mașinilor. În cadrul campaniei avem diferite acțiuni prin care atragem atenția asupra obiectivului nostru; un marș cu bicicliști, părinți cu copii și persoane cu dizabilități, va avea loc în noiembrie.

Noi ne-am adresat Primăriei încă din urmă cu doi ani, mai ales pe partea de accesibilitate. Am prezentat lucrurile din perspectiva celor care sunt afectați direct de lipsa infrastructurii accesibile.

Printr-un parteneriat, „Iașul accesibil pentru toți”, am propus accesibilizarea sistematizată în ceea ce privește zonele pietonale ale orașului. În Iași nu este niciun segment de stradă care să respecte normativul NP 051. Portret cu alex in scaunul rulant. in josul pozei este o banda pe care scrie numele lui

Parteneriatul a fost agreat și am propus accesibilizarea unei artere importante – zona Păcurari. Apoi vrem să extindem rețeaua către marile bulevarde și către cartierele și străzile secundare. De asta zic sistematizat. Nu merge să faci improvizații pe ici-colo când problemele sunt generalizate.

Am obținut bugetare și pentru acest proiect. Am ieșit deja în stradă cu cei care urmează să facă execuțiile, am făcut calcule pentru pavajul tactil, le-am zis nevoile reale din teren și urmează faza achiziției materialelor necesare si a accesibilizării propriu-zise. 

Este o colaborare bună până acum.

Implicarea este foarte importantă. Chiar dacă nu am început să vedem modificările, ne apropiem tot mai mult de rezultate concrete și asta mă face să fiu optimist.

 

Interviul a fost editat pentru acuratețe.

 

Foto: Alex Luchici, APTA, Andrei Pungovschi pentru DOR.

+
Scrie-ne pe Whatsapp!
Sari la conținut